.... ăsta cred că-i turneul la care mi-am făcut eu „debutul” în AmaTur.
(Nu mă mai uit să verific exact data, nu cifrele contează de fapt)
unde am văzut-o pe Alexandra Bejinariu jucând fără nici pic de trac la 11 ani (așa îmi spusese cineva atunci, că avea 11 ani) un meci cu Csaba Zedler, care pe atunci avea vreo 52.
unde m-a „jumulit” prietenul Denes Antal luându-mi un set exact la zero, încât era aproape să-mi pară rău că mi-a plăcut vreodată tenisul de masă. noroc că starea aia mi-a trecut repede.
unde l-am văzut prima oară în acțiune pe ”fratele lui MaLin”, mai târziu numit de unii și ”elicopter”, Doru Florescu cu stilul lui inconfundabil și mobilitatea demnă de un gimnast chinez. din momentul ăla mi-am zis că dacă vreodată întâmplător aș ști să joc ping-pong, atunci ca el aș vrea să joc.
unde l-am văzut pe Mircea Iușan, care nici mort nu și-a lăsat treningul jos de pe el…
și cred că tot acolo l-am văzut prima oară și pe Ștefan Rusu. șuierând greoi printre dinți, a ușurare, după vreun schimb mai lung… și transpirând fără încetare, deși alții „mai îmbrăcați” decât el, nu asudau deloc
”momentul Băicoi” a fost unul din puținele momente din viața mea la care atunci când mă gândesc îmi vine o poftă să dau timpul înapoi.
Mâine voi scoate de la tipar prima mea carte. E „a mea” doar pentru că eu am scris-o, dar de fapt e „cartea AmaTurului”.
Mă consider de pe acum scriitor, „cronicar sportiv” oficial. pe 4 Octombrie nu voi fi la Băicoi din păcate. Dar pentru că atunci este turneu și la Sibiu voi îndrăzni să cer permisiunea organizatorului să-mi lansez cartea chiar la Sibiu la turneu.
Și voi face asta cu gândul și la Băicoi.
MULȚUMESC, BĂICOI!!!