gicu_licu
1955-2023
Just once in a life time...
Muzica-Amatur
- Autor subiect Vali Suta
- Dată creare
-
- Taguri
- muzica tenisdemasa
marcelgiosan
1971-2020
Pittis Show - Led Zeppelin (11)
Pittis Show - Led Zeppelin (11)
Alte aranjamente celebre ale lui John Paul Jones sunt cele făcute pentru câteva din succesele lui Donovan.
Iată două dintre ele: Goo Goo Barabajagal și Melow Yellow:
Pittis Show - Led Zeppelin (11)
Alte aranjamente celebre ale lui John Paul Jones sunt cele făcute pentru câteva din succesele lui Donovan.
Iată două dintre ele: Goo Goo Barabajagal și Melow Yellow:
iuliu zedler
senior
Orianthi
Orianthi
Pentru prietenul meu Pali, nou venit in sectiunea "muzica" (sper ca nu "din greseala"), cu dedicatie (necunoscandu-i inca gusturile muzicale), alaturi de un "bun venit", desigur, muzical:
- - - Actualizat - - -
Donovan -Sunshine Superman
Orianthi
Pentru prietenul meu Pali, nou venit in sectiunea "muzica" (sper ca nu "din greseala"), cu dedicatie (necunoscandu-i inca gusturile muzicale), alaturi de un "bun venit", desigur, muzical:
- - - Actualizat - - -
Donovan -Sunshine Superman
marcelgiosan
1971-2020
Pittis Show - Led Zeppelin (12)
Pittis Show - Led Zeppelin (12)
Din păcate nu posed o importantă piesă istorică, un alt succes al lui Donovan aranjat tot de John Paul Jones, care e prezent și ca instrumentist pe această înregistrare, înregistrare care s-a bucurat și de prezența lui Jimmy Page ? Hurdy Gurdy Man. Ce să-i faci, mai am și eu lipsuri, și nu puține. Și totuși ?ca voi sunt?, cum ar spune prietenii noștri Phoenix-șii.
Pittis Show - Led Zeppelin (12)
Din păcate nu posed o importantă piesă istorică, un alt succes al lui Donovan aranjat tot de John Paul Jones, care e prezent și ca instrumentist pe această înregistrare, înregistrare care s-a bucurat și de prezența lui Jimmy Page ? Hurdy Gurdy Man. Ce să-i faci, mai am și eu lipsuri, și nu puține. Și totuși ?ca voi sunt?, cum ar spune prietenii noștri Phoenix-șii.
iuliu zedler
senior
John Mayall, Gary Moore - So Many Roads
John Mayall, Gary Moore - So Many Roads
John Mayall, Gary Moore - So Many Roads
311 (se citeste "trei unsprezece") este o trupa din Nebraska. Muzica lor este un amestec de genuri muzicale printre care hip hop, rock alternativ, punk, reggae, metal si funk. De la primul lor album din 1995, toate albumele lor au ocupat pozitii bune in topuri.
Mit: 311 ar inseamna KKK (ku klux klan), intrucat "K" este cea de-a 11-a litera a alfabetului
Fapt: Acest zvon a urmarit trupa, inca din anii '90. Daca este ceva obisnuit ca unele formatiuni sa foloseasca numerologia pentru a coda mesaje, nu este, totusi, cazul trupei de fata.
311 sunt doar o trupa de rock alternativ, care nu are nimic de-a face cu mesajele de ura rasiala si a carei denumire provine de la un cod al politiei, folosit de aceasta institutie pentru a-l aresta pe chitaristul trupei, sub acuzatia de expunere indecenta.
Mit: 311 ar inseamna KKK (ku klux klan), intrucat "K" este cea de-a 11-a litera a alfabetului
Fapt: Acest zvon a urmarit trupa, inca din anii '90. Daca este ceva obisnuit ca unele formatiuni sa foloseasca numerologia pentru a coda mesaje, nu este, totusi, cazul trupei de fata.
311 sunt doar o trupa de rock alternativ, care nu are nimic de-a face cu mesajele de ura rasiala si a carei denumire provine de la un cod al politiei, folosit de aceasta institutie pentru a-l aresta pe chitaristul trupei, sub acuzatia de expunere indecenta.
iuliu zedler
senior
"You Are So Beautiful"... Joe Cocker
"You Are So Beautiful"... Joe Cocker
Voua, femininelor care ne infrumusetati viata, la venirea primaverii ...
"You Are So Beautiful"... Joe Cocker
Voua, femininelor care ne infrumusetati viata, la venirea primaverii ...
gicu_licu
1955-2023
Roger Daltrey - 72 ani
iuliu zedler
senior
Ozzy Osbourne - "Mama, I'm Coming Home"
Ozzy Osbourne - "Mama, I'm Coming Home"
- - - Actualizat - - -
Queen / Roger Daltrey / Tony Iommi - I Want It All 1992
Ozzy Osbourne - "Mama, I'm Coming Home"
- - - Actualizat - - -
Queen / Roger Daltrey / Tony Iommi - I Want It All 1992
Moonsorrow este o formatie de folk metal / black metal infiintata in 1995 la Helsinki. Numele provine de la melodia celor de la Celtic Frost "Sorrows Of The Moon". Confirmarea lor pentru Rockstadt Extrem Fest de la Rasnov anul acesta, au starnit valuri mari de cerinte la bilete.
iuliu zedler
senior
Manfred Mann - Mighty Quinn, If you gotta go, Spirits in the night
Manfred Mann - Mighty Quinn, If you gotta go, Spirits in the night
- - - Actualizat - - -
- - - Actualizat - - -
- - - Actualizat - - -
Manfred Mann - Mighty Quinn, If you gotta go, Spirits in the night
- - - Actualizat - - -
- - - Actualizat - - -
- - - Actualizat - - -
marcelgiosan
1971-2020
Pittis Show - Led Zeppelin (13)
Pittis Show - Led Zeppelin (13)
Bun! Deci, deja existau doi membri. Era nevoie de un solist vocal și nu unul oarecare, ci unul special, potrivit cu noile idei pe care le avea Jimmy Page, privitoare la noul gen de muzica pe care avea de g?nd să-l impună. Producătorul, Peter Grant, l-a sugerat pe Terry Reid, un alt angajat al lui. Dar cum acesta era cu propriul său grup și nu voia să-și părăsească poziția de lider pentru a deveni a cincea roată la căruța altuia, le-a sugerat la rândul lui un bun prieten, care cântase cu Alexis Korner pe o înregistrare din 1967, raritate printre discofili: Operator, pe numele lui Robert Plant.
Iată această înregistrare:
Pittis Show - Led Zeppelin (13)
Bun! Deci, deja existau doi membri. Era nevoie de un solist vocal și nu unul oarecare, ci unul special, potrivit cu noile idei pe care le avea Jimmy Page, privitoare la noul gen de muzica pe care avea de g?nd să-l impună. Producătorul, Peter Grant, l-a sugerat pe Terry Reid, un alt angajat al lui. Dar cum acesta era cu propriul său grup și nu voia să-și părăsească poziția de lider pentru a deveni a cincea roată la căruța altuia, le-a sugerat la rândul lui un bun prieten, care cântase cu Alexis Korner pe o înregistrare din 1967, raritate printre discofili: Operator, pe numele lui Robert Plant.
Iată această înregistrare:
marcelgiosan
1971-2020
Pittis Show - Led Zeppelin (14)
Pittis Show - Led Zeppelin (14)
Robert Plant, născut Robert Anthony Plant ?n 20 August 1948 în apropiere de Țara Galilor. Plant cântase în grupuri mai obscure: The Listen și Band of Joy. Cu această din urmă formație l-a văzut cânt?nd într-o seară Jimmy Page. Plant își amintește că atunci când Page a intrat în sală, el tocmai se chinuia cu o bucată Buffalo Springfield. Concluzia lui Page a fost: te sun eu într-o săptăm?nă. O formulă politicoasă obișnuită, dar culmea, chiar l-a sunat, invit?nd-ul la Londra să stea în apartamentul lui. Și cum baterist încă nu aveau, Plant l-a propus pe prietenul său din tinerețe cu care colaborase încă din 1961-62 până în acel moment: John ?Bonzo? Bonham, născut în Midlands la 31 Mai 1948.
Și iată-i pe cei patru, fără prea multă pregătire împreună, plecând în Septembrie 1968 într-un turneu în Scandinavia, sub titulatura The New Yardbirds, pentru a onora câteva contracte mai vechi ale fostei formații. ?ntorși din turneu, după două săptăm?ni de repetiție, intră în studio pentru a înregistra un prim album, ce avea să apără mai ?nt?i în Statele Unite ale Americii, în Decembrie același an și în Anglia în Februarie 1969.
Și, deși fără nici o înregistrare, deși cu un nume nou ? Led Zeppelin ? ales la propunerea lui Keith Moon, nebunul baterist al grupului The Who, nume care trimitea la o glumă, mai mult sau mai puțin trivială, oricum imposibil de tradus, la prima apariție în public, la The Marquee Club din Londra, într-o sală de 500 de locuri s-au înghesuit ca sardelele 1200 de fani, care au rămas uimiți de acest concert de 2 ore, spre deosebire de criticii muzicali care păreau total neimpresionați. Doamne Dumnezeule, câte cazuri similare mai fuseseră până atunci și câte au fost de atunci încoace.
?n America, grupul a fost lansat cu toată pompa de rigoare în ziua de crăciun a anului 1968, dar pentru orice eventualitate, a unui eșec ? desigur, deoarece numai numele lui Jimmy Page spunea ceva iubitorilor rock-ului, vedeta concertului de la celebra sală Filmoore West acelui mai mare impresar rock din lume - Bill Graham, era grupul californian Iron Butterfly, care catadicsise să coboare și printre hippies din New York. Iron Butterfly (fluturele de fier) își începuse existența în 1967 în Los Angeles și un an mai târziu, în 1968 în componența Doug Ingle ? orgă, solist vocal, Ron Bushy ? baterie, Lee Dorman ? chitară bas și Erik Brann ? chitară (care luase locul lui Danny Weis) editaseră primul lor album: Heavy, fără să fi făcut o impresie deosebită la debut, totuși impuseseră un sunet cu adevărat greu, cu o secție ritmică deosebit de solidă, fără prea multe subtilități, atmosfera generală fiind ?ndulcită de unele pasaje la orgă ale lui Doug Ingle. Dar al doilea album ?i impusese definitiv, fiind unul dintre cele mai rapide vândute LP-uri din istoria casei de discuri Atlantic. Pe acest album se afla și bomba lor cea mare, care dădea și titlul discului și ocupa o întreagă față: In-A-Gadda-Da-Vida, melodie pe care doreau să o asculte pe atunci la nesf?rșit toți rock-man-ii lumii. Nu e de mirare, deci, că sala era plină, în special de acești iubitori ai solo-urilor care parcă nu se mai termină, iar în concert aveau o lungime și mai mare.
Să vedem mai ?nt?i ce așteptau în acea seară spectatorii new-york-ezi:
In-A-Gadda-Da-Vida cu Iron Butterfly:
Pittis Show - Led Zeppelin (14)
Robert Plant, născut Robert Anthony Plant ?n 20 August 1948 în apropiere de Țara Galilor. Plant cântase în grupuri mai obscure: The Listen și Band of Joy. Cu această din urmă formație l-a văzut cânt?nd într-o seară Jimmy Page. Plant își amintește că atunci când Page a intrat în sală, el tocmai se chinuia cu o bucată Buffalo Springfield. Concluzia lui Page a fost: te sun eu într-o săptăm?nă. O formulă politicoasă obișnuită, dar culmea, chiar l-a sunat, invit?nd-ul la Londra să stea în apartamentul lui. Și cum baterist încă nu aveau, Plant l-a propus pe prietenul său din tinerețe cu care colaborase încă din 1961-62 până în acel moment: John ?Bonzo? Bonham, născut în Midlands la 31 Mai 1948.
Și iată-i pe cei patru, fără prea multă pregătire împreună, plecând în Septembrie 1968 într-un turneu în Scandinavia, sub titulatura The New Yardbirds, pentru a onora câteva contracte mai vechi ale fostei formații. ?ntorși din turneu, după două săptăm?ni de repetiție, intră în studio pentru a înregistra un prim album, ce avea să apără mai ?nt?i în Statele Unite ale Americii, în Decembrie același an și în Anglia în Februarie 1969.
Și, deși fără nici o înregistrare, deși cu un nume nou ? Led Zeppelin ? ales la propunerea lui Keith Moon, nebunul baterist al grupului The Who, nume care trimitea la o glumă, mai mult sau mai puțin trivială, oricum imposibil de tradus, la prima apariție în public, la The Marquee Club din Londra, într-o sală de 500 de locuri s-au înghesuit ca sardelele 1200 de fani, care au rămas uimiți de acest concert de 2 ore, spre deosebire de criticii muzicali care păreau total neimpresionați. Doamne Dumnezeule, câte cazuri similare mai fuseseră până atunci și câte au fost de atunci încoace.
?n America, grupul a fost lansat cu toată pompa de rigoare în ziua de crăciun a anului 1968, dar pentru orice eventualitate, a unui eșec ? desigur, deoarece numai numele lui Jimmy Page spunea ceva iubitorilor rock-ului, vedeta concertului de la celebra sală Filmoore West acelui mai mare impresar rock din lume - Bill Graham, era grupul californian Iron Butterfly, care catadicsise să coboare și printre hippies din New York. Iron Butterfly (fluturele de fier) își începuse existența în 1967 în Los Angeles și un an mai târziu, în 1968 în componența Doug Ingle ? orgă, solist vocal, Ron Bushy ? baterie, Lee Dorman ? chitară bas și Erik Brann ? chitară (care luase locul lui Danny Weis) editaseră primul lor album: Heavy, fără să fi făcut o impresie deosebită la debut, totuși impuseseră un sunet cu adevărat greu, cu o secție ritmică deosebit de solidă, fără prea multe subtilități, atmosfera generală fiind ?ndulcită de unele pasaje la orgă ale lui Doug Ingle. Dar al doilea album ?i impusese definitiv, fiind unul dintre cele mai rapide vândute LP-uri din istoria casei de discuri Atlantic. Pe acest album se afla și bomba lor cea mare, care dădea și titlul discului și ocupa o întreagă față: In-A-Gadda-Da-Vida, melodie pe care doreau să o asculte pe atunci la nesf?rșit toți rock-man-ii lumii. Nu e de mirare, deci, că sala era plină, în special de acești iubitori ai solo-urilor care parcă nu se mai termină, iar în concert aveau o lungime și mai mare.
Să vedem mai ?nt?i ce așteptau în acea seară spectatorii new-york-ezi:
In-A-Gadda-Da-Vida cu Iron Butterfly:
iuliu zedler
senior
David Gilmour - The Best Guitar Solos
David Gilmour - The Best Guitar Solos
Muzica de weekend:
David Gilmour - The Best Guitar Solos
Muzica de weekend:
iuliu zedler
senior
David Gilmour
David Gilmour
David Gilmour
marcelgiosan
1971-2020
Pittis Show - Led Zeppelin (15)
Pittis Show - Led Zeppelin (15)
Da! în orice moment, în acea perioadă In-A-Gadda-Da-Vida cu Iron Butterfly ar fi ?nsemnat un punct culminant în orice concert rock. Dar nu și în acea seară în care deschiderea a fost făcută de noul grup necunoscut încă: Led Zeppelin. Bineînțeles, toți spectatorii își vedeau de treburile lor, altele decât urmărirea concertului, aștept?nd ? nu-i așa ? vedetele.
Dar cum spuneam, în deschidere: Led Zeppelin. Și după anunțul banal și obișnuit: Doamnelor și Domnilor, Led Zeppelin ... a urmat dezastrul!
Prima melodie din concert era și prima de pe viitorul album: Good Times, Bad Times - Vremuri bune, vremuri rele ? compoziție Page, Jones, Bonham.
??n zilele copilăriei mele mi s-a spus ce-nseamnă să fii bărbat,
Acum că am atins vârsta am încercat să fac tot ce-am putut mai bine,
Nu contează cât de mult am încercat, mi-am găsit calea mea pe același vechi drum.
Vremuri bune, vremuri rele știi că am și eu partea mea din ele;
Când femeia mi-a părăsit casa cu-n individ cu ochi căprui,
Ei bine, nu pare să-mi mai pese.
Șaisprezece ani, m-am îndrăgostit de-o fată cât se poate de dulce,
I-au trebuit câteva zile să scape de mine.
Jura că va fi doar a mea și mă va iubi până la moarte,
Dar când i-am șoptit vorbe în ureche, am mai pierdut încă un prieten.
Știu ce-nseamnă să fii singur și, bineînțeles, că vreau să fiu la casa mea.
Nu-mi pasă ce spun vecinii, te voi iubi în fiecare zi.
?mi poți simți bătaia inimii.
Da-ți seama iubito, noi nu ne vom despărți niciodată.?
Pittis Show - Led Zeppelin (15)
Da! în orice moment, în acea perioadă In-A-Gadda-Da-Vida cu Iron Butterfly ar fi ?nsemnat un punct culminant în orice concert rock. Dar nu și în acea seară în care deschiderea a fost făcută de noul grup necunoscut încă: Led Zeppelin. Bineînțeles, toți spectatorii își vedeau de treburile lor, altele decât urmărirea concertului, aștept?nd ? nu-i așa ? vedetele.
Dar cum spuneam, în deschidere: Led Zeppelin. Și după anunțul banal și obișnuit: Doamnelor și Domnilor, Led Zeppelin ... a urmat dezastrul!
Prima melodie din concert era și prima de pe viitorul album: Good Times, Bad Times - Vremuri bune, vremuri rele ? compoziție Page, Jones, Bonham.
??n zilele copilăriei mele mi s-a spus ce-nseamnă să fii bărbat,
Acum că am atins vârsta am încercat să fac tot ce-am putut mai bine,
Nu contează cât de mult am încercat, mi-am găsit calea mea pe același vechi drum.
Vremuri bune, vremuri rele știi că am și eu partea mea din ele;
Când femeia mi-a părăsit casa cu-n individ cu ochi căprui,
Ei bine, nu pare să-mi mai pese.
Șaisprezece ani, m-am îndrăgostit de-o fată cât se poate de dulce,
I-au trebuit câteva zile să scape de mine.
Jura că va fi doar a mea și mă va iubi până la moarte,
Dar când i-am șoptit vorbe în ureche, am mai pierdut încă un prieten.
Știu ce-nseamnă să fii singur și, bineînțeles, că vreau să fiu la casa mea.
Nu-mi pasă ce spun vecinii, te voi iubi în fiecare zi.
?mi poți simți bătaia inimii.
Da-ți seama iubito, noi nu ne vom despărți niciodată.?
iuliu zedler
senior
AC/DC - Rock the Blues Away
AC/DC - Rock the Blues Away
- - - Actualizat - - -
AC/DC - Rock or Bust
AC/DC - Rock the Blues Away
- - - Actualizat - - -
AC/DC - Rock or Bust
marcelgiosan
1971-2020
Pittis Show - Led Zeppelin (16)
Pittis Show - Led Zeppelin (16)
Numele de Zeppelin nu va fi batjocorit niciodată de o bandă de derbedei iconoclaști, declara în 1970 contesa Eva von Zeppelin, văduva celebrului inventator. Ei bine, da. A avut dreptate. Numele de Zeppelin n-a fost batjocorit de cei patru muzicieni, care îndrăzniseră să-l folosească, ci a fost transformat de aceștia într-un mit, mitul Led Zeppelin. Puteți să vă dați seama și singuri de acest lucru, ascult?nd emisiunea: Pittiș Show.
?n emisiunea trecută am avut ocazia să aflăm mai toate datele necesare, precursoare lansării americane a grupului Led Zeppelin, oprindu-ne la prima melodie cântată în concertul din 25 decembrie 1968 în New York. Am vorbit ceva mai mult, cum era și firesc, despre Jimmy Page ? cel cu ideea noului stil. înainte de a ne continua audiția muzicală, să ne ocupăm puțin de solistul vocal ? Robert Plant.
?n 20 August 1948, într-un sat din apropierea orașului Wolverhampton, ținutul Black Country, o zonă carboniferă, se năștea în casa unui inginer Robert și a soției sale Ann ? un băiat.
I s-a spus Robert. Robert Anthony. Robert, nu din lipsă de fantezie, ci dintr-o tradiție. Robert se numise și bunicul lui și străbunicul lui și stră-străbunicul lui, s.a.m.d.
Părinții mei ? spune Robert Plant ? nu se deosebeau de ceilalți locuitori. Duceau o viață liniștită, cultivându-și grădina și bucurându-se de fructele vieții. Că aceste fructe ale vieții erau cam greu de găsit în Wolverhampton e lesne de imaginat. A urmat, bineînțeles, școala, cu nelipsitul meci de fotbal de după ore. Robert era destul de mic (8-9 ani) când Rock`n`Roll-ul își făcea prima incursiune în conștiința britanică, dar la fel ca atâtea milioane de copii și tineri de pe întreg pământul, a fost de la început captivat de Rock`n`Roll pentru că el ?i oferea eroi, muzică și speranță. A început să asculte din ce în ce mai multă muzică, deci, placându-i mai mult folk-ul, gen: Joan Baez, Woody Guthrie, iar mai târziu blues-ul, ajung?nd prin Otis Rush și Buddy Guy la vedetele anilor `30, precum Big Bill Broonzie și Big Joe Williams. Din când în când își mai găsea timp să se ducă și la meciurile de fotbal ale echipei lui favorite ? Wolverhampton Wanderers (normal, nu-i așa?). A doua dragoste, cea pentru fotbal, l-a făcut să ia deseori parte la meciuri amicale, în scopuri de binefacere, alături de Rod Stewart și Elton John.
Primul disc pe care și-l amintește să-l fi avut a fost un single al grupului Smokey Robinson & The Miracols: Shop Around, lui Robert plăcându-i mai mult fața a doua ? Who`s Lovimg You. Astfel, a urmat o perioadă des studiu a sunetului motown și tamla, cu Temptations, Supremes ? cu Diana Ross, Marvin Gaye și alții. La Elvis a ajuns ceva mai târziu, abia după ce acesta plecase în armată, dându-și seama de valoarea lui tocmai când el lipsea deci. A început să cânte la 15 ani. Era un șoc veritabil să vezi un copil căruia nu-i dăduseră încă tuleiele ? după declarațiile lui ? apărând în public cânt?nd la muzicuță compozițiile unor trecuți prin viață ca Muddy Waters și Big Joe Williams, în care aceștia își povesteau experiențele prin care trecuseră. Tot atunci, la 15 ani, l-a ?nt?nit pe John Bonham, de aceiași vârstă cu el, poreclit ?Bonzo?, cu care a cântat în primul său grup The Crawling King Snakes. Bonham i-a spus lui Plant: ?Ascultă! Eu sunt cel mai bun baterist din oraș, tu cel mai bun vocalist. Cred că a sosit momentul să cântăm împreună.? N-aveau decât 15 ani.
Următoarea lor formație a fost Band of Joy (Grupul bucuriei), iar mai târziu, Robert Plant a făcut cuplu cu celebrul Alexis Korner, cutreierând împreună orașele cu concerte puternic orientate spre blues.
Singura înregistrare a acestui moment ați ascultat-o în emisiunea trecută.
Și acum să ne ?ntoarcem la albumul de debut al grupului Led Zeppelin. A doua bucată de pe acest album ? Babe I`m Gonna Leave You, reprezintă cel mai bun indiciu asupra direcției pe care dorea să o urmeze grupul. Calma introducere de chitară acustică pregătește intrarea vocii lui Robert Plant într-un stil mai aproape de folk, dar care sporește tensiunea spre explozia electrică produsă destul de rapid. Vocea capătă contur prin folosirea ecoului, bateria este grea, obsesivă, sunetul chitarei acustice intră în competiție cu ritmica electrică, toate acestea cre?nd un nou sound, dur, dar luminos, exact după dorințele lui Jimmy Page. înregistrarea nu prezintă nimic din sofisticările pe care le vor dezvolta mai târziu Zeppelin-ii, dar reprezintă o excursie, un ?trip? ? cum se spune, plin de candoare copilărească, într-un ținut nou, care va deveni emblematic pentru membrii formației.
Babe I`m Gonna Leave You, compoziție Page:
?Iubito, o să te părăsesc,
Iubito, o să te părăsesc, ?ți spun iubito, să știi, o să te părăsesc.
O să te părăsesc când va veni vara,
Și va veni vara repede, va veni vara continuă.
Iubito, iubito, iubito, nu vreau să te părăsesc.
Nu glumesc femeie, trebuie să o întind.
Da, n-ar trebui să fiu aici, zău că trebuie s-o întind,
?mi aud chemarea, chemarea înapoi acasă.
O, știu, știu, știu. Niciodată, niciodată nu te voi uita iubito.
Dar trebuie să plec din locul astă, trebuie să te las.
Iubito, n-auzi și tu chemarea?
Știu, știu că-i bine să te am înapoi, iarăși.
Și știu că-ntr-o bună zi așa se va întâmpla.
O să ne plimbăm în parc în fiecare zi,
?n fiecare zi vei auzi ce-ți spun.
Iubito, așa va fi.
Tu mă faci fericit când ceru-i cenușiu,
Dar acum, acum trebuie să plec.
Așa e când îmi aud chemarea înapoi acasă.?
Pittis Show - Led Zeppelin (16)
Numele de Zeppelin nu va fi batjocorit niciodată de o bandă de derbedei iconoclaști, declara în 1970 contesa Eva von Zeppelin, văduva celebrului inventator. Ei bine, da. A avut dreptate. Numele de Zeppelin n-a fost batjocorit de cei patru muzicieni, care îndrăzniseră să-l folosească, ci a fost transformat de aceștia într-un mit, mitul Led Zeppelin. Puteți să vă dați seama și singuri de acest lucru, ascult?nd emisiunea: Pittiș Show.
?n emisiunea trecută am avut ocazia să aflăm mai toate datele necesare, precursoare lansării americane a grupului Led Zeppelin, oprindu-ne la prima melodie cântată în concertul din 25 decembrie 1968 în New York. Am vorbit ceva mai mult, cum era și firesc, despre Jimmy Page ? cel cu ideea noului stil. înainte de a ne continua audiția muzicală, să ne ocupăm puțin de solistul vocal ? Robert Plant.
?n 20 August 1948, într-un sat din apropierea orașului Wolverhampton, ținutul Black Country, o zonă carboniferă, se năștea în casa unui inginer Robert și a soției sale Ann ? un băiat.
I s-a spus Robert. Robert Anthony. Robert, nu din lipsă de fantezie, ci dintr-o tradiție. Robert se numise și bunicul lui și străbunicul lui și stră-străbunicul lui, s.a.m.d.
Părinții mei ? spune Robert Plant ? nu se deosebeau de ceilalți locuitori. Duceau o viață liniștită, cultivându-și grădina și bucurându-se de fructele vieții. Că aceste fructe ale vieții erau cam greu de găsit în Wolverhampton e lesne de imaginat. A urmat, bineînțeles, școala, cu nelipsitul meci de fotbal de după ore. Robert era destul de mic (8-9 ani) când Rock`n`Roll-ul își făcea prima incursiune în conștiința britanică, dar la fel ca atâtea milioane de copii și tineri de pe întreg pământul, a fost de la început captivat de Rock`n`Roll pentru că el ?i oferea eroi, muzică și speranță. A început să asculte din ce în ce mai multă muzică, deci, placându-i mai mult folk-ul, gen: Joan Baez, Woody Guthrie, iar mai târziu blues-ul, ajung?nd prin Otis Rush și Buddy Guy la vedetele anilor `30, precum Big Bill Broonzie și Big Joe Williams. Din când în când își mai găsea timp să se ducă și la meciurile de fotbal ale echipei lui favorite ? Wolverhampton Wanderers (normal, nu-i așa?). A doua dragoste, cea pentru fotbal, l-a făcut să ia deseori parte la meciuri amicale, în scopuri de binefacere, alături de Rod Stewart și Elton John.
Primul disc pe care și-l amintește să-l fi avut a fost un single al grupului Smokey Robinson & The Miracols: Shop Around, lui Robert plăcându-i mai mult fața a doua ? Who`s Lovimg You. Astfel, a urmat o perioadă des studiu a sunetului motown și tamla, cu Temptations, Supremes ? cu Diana Ross, Marvin Gaye și alții. La Elvis a ajuns ceva mai târziu, abia după ce acesta plecase în armată, dându-și seama de valoarea lui tocmai când el lipsea deci. A început să cânte la 15 ani. Era un șoc veritabil să vezi un copil căruia nu-i dăduseră încă tuleiele ? după declarațiile lui ? apărând în public cânt?nd la muzicuță compozițiile unor trecuți prin viață ca Muddy Waters și Big Joe Williams, în care aceștia își povesteau experiențele prin care trecuseră. Tot atunci, la 15 ani, l-a ?nt?nit pe John Bonham, de aceiași vârstă cu el, poreclit ?Bonzo?, cu care a cântat în primul său grup The Crawling King Snakes. Bonham i-a spus lui Plant: ?Ascultă! Eu sunt cel mai bun baterist din oraș, tu cel mai bun vocalist. Cred că a sosit momentul să cântăm împreună.? N-aveau decât 15 ani.
Următoarea lor formație a fost Band of Joy (Grupul bucuriei), iar mai târziu, Robert Plant a făcut cuplu cu celebrul Alexis Korner, cutreierând împreună orașele cu concerte puternic orientate spre blues.
Singura înregistrare a acestui moment ați ascultat-o în emisiunea trecută.
Și acum să ne ?ntoarcem la albumul de debut al grupului Led Zeppelin. A doua bucată de pe acest album ? Babe I`m Gonna Leave You, reprezintă cel mai bun indiciu asupra direcției pe care dorea să o urmeze grupul. Calma introducere de chitară acustică pregătește intrarea vocii lui Robert Plant într-un stil mai aproape de folk, dar care sporește tensiunea spre explozia electrică produsă destul de rapid. Vocea capătă contur prin folosirea ecoului, bateria este grea, obsesivă, sunetul chitarei acustice intră în competiție cu ritmica electrică, toate acestea cre?nd un nou sound, dur, dar luminos, exact după dorințele lui Jimmy Page. înregistrarea nu prezintă nimic din sofisticările pe care le vor dezvolta mai târziu Zeppelin-ii, dar reprezintă o excursie, un ?trip? ? cum se spune, plin de candoare copilărească, într-un ținut nou, care va deveni emblematic pentru membrii formației.
Babe I`m Gonna Leave You, compoziție Page:
?Iubito, o să te părăsesc,
Iubito, o să te părăsesc, ?ți spun iubito, să știi, o să te părăsesc.
O să te părăsesc când va veni vara,
Și va veni vara repede, va veni vara continuă.
Iubito, iubito, iubito, nu vreau să te părăsesc.
Nu glumesc femeie, trebuie să o întind.
Da, n-ar trebui să fiu aici, zău că trebuie s-o întind,
?mi aud chemarea, chemarea înapoi acasă.
O, știu, știu, știu. Niciodată, niciodată nu te voi uita iubito.
Dar trebuie să plec din locul astă, trebuie să te las.
Iubito, n-auzi și tu chemarea?
Știu, știu că-i bine să te am înapoi, iarăși.
Și știu că-ntr-o bună zi așa se va întâmpla.
O să ne plimbăm în parc în fiecare zi,
?n fiecare zi vei auzi ce-ți spun.
Iubito, așa va fi.
Tu mă faci fericit când ceru-i cenușiu,
Dar acum, acum trebuie să plec.
Așa e când îmi aud chemarea înapoi acasă.?
iuliu zedler
senior
Remember: Andy Gibb
Remember: Andy Gibb
Andrew Roy Gibb
Born: 5-Mar-1958
Birthplace: Manchester, England
Died: 10-Mar-1988
La 10 martie 1988, la putin timp de la aniversarea a 30 de ani, se stingea din viata, prematur, din cauza unei infectii, Anddy Gibb, devenit celebru impreuna cu fratii sai
Maurice, Robin si Barry Gibb (a avut si doua surori, fara inclinatii muzicale expuse) prin grupul vocal BEE GEES, in mare voga in anii '70,'80.
Iata si o piesa Bee Gees, la debutul lor (pe care o recunosteti usor):
- - - Actualizat - - -
Remember: Andy Gibb
Andrew Roy Gibb
Born: 5-Mar-1958
Birthplace: Manchester, England
Died: 10-Mar-1988
La 10 martie 1988, la putin timp de la aniversarea a 30 de ani, se stingea din viata, prematur, din cauza unei infectii, Anddy Gibb, devenit celebru impreuna cu fratii sai
Maurice, Robin si Barry Gibb (a avut si doua surori, fara inclinatii muzicale expuse) prin grupul vocal BEE GEES, in mare voga in anii '70,'80.
Iata si o piesa Bee Gees, la debutul lor (pe care o recunosteti usor):
- - - Actualizat - - -
iuliu zedler
senior
Pink Floyd - Echoes
Pink Floyd - Echoes
Pink Floyd - Echoes
Subiecte similare
