Muzica-Amatur

Celtic Women - A New Journey

Celtic Women - A New Journey

Foarte interesanta muzica irlandeza si foarte muzicala si probabil greu de vorbit irlandeza ("Irish Gaelic").
Va propun mai jos concertul de la Slane Castle din 2007, cind in trupa mai canta inca preferata mea, M?av N? Mhaolchatha, pe care am mai ascultat-o aici.
 
Cateva acorduri celtice rafinate pentru sufletele voastre:

(partea cu adevarat frumoasa incepe cam din secunda 90)

Auditie placuta.
 
Muzica-Amatur


- - - Actualizat - - -

- - - Actualizat - - -
Arc peste timp...Oh, tempora !!
 
Muzica-Amatur

De mult am intentionat sa propun cateva piese in interpretarea lui Paul Simon si, iata ca, domnul Iuliu a facut "deschiderea".
Mai putin apreciat, ca artist solo, decat duetul cu Art Garfunkel, Simon ramane, totusi, un cant-autor de success, castigator al 12 Premii Grammy,
primit in 2001 in Rock and Roll Hall of Fame si posesor al numeroase alte premii si titluri.
Iata-l cu 4 cantece care au ocupat locuri fruntase, la vremea lor, in clasamentele internationale:
"Mother and Child Reunion" si "Me and Julio Down by the Schoolyard", de pe primul sau album solo, "Paul Simon"(1972);
"50 Ways to Leave Your Lover", de pe "Still Crazy After All This Years"(1975) si
"You Can Call Me Al", de pe albumul din 1986 "Graceland"(cu un interesant video-clip in care, alaturi de Paul Simon il intalnim pe actorul de comedie
Chevy Chase).







 
Steve Vai - The Story Of Light, București 2013

Steve Vai - The Story Of Light, București 2013

Cu scurta vacanta pe litoral uitai sa va povestesc despre concertul Steve Vai din 25 Iulie.
Am ratat plecarea din Galați cu vreo 3 ore (in loc de 15,00h am luat-o din loc la 18,00h, deh....munca), am tras tare (150 km/h) si am recuperat, astfel ca la 20,15h eram la Arenele Romane. N-am pierdut nimic, abia de intrau in scena baietii de la Publika care au deschis seara, avand-ul alaturi la piesa "Unde esti" pe naistul Nicolae Voiculet.
Bucata a sunat foarte bine, n-am gasit inca nimic pe Youtube de la concert sau vreo colaborare mai veche dintre acestia, asa ca vi-i propun in doua ipostaze distincte.

Publika - Unde esti


Nicolae Voiculet - The Lonely Shepherd


Trec peste fetele de la Cvartetul Hypnotique care nu mi-au spus nimic desi au incercat niste cover-uri celebre la vioara si ajung la Steve Vai.
Am avut senzatia ca am fost teleportat din Arenele Romane, unde era lume destul de putina, rasfirata prin intreg spatiul, intr-un loc magic unde chitara lui Steve s-a inteles de minune cu Evolution Tempo Orchestra condusa de George Natsis, cu sunet si lumini excelente si o atmosfera electrizanta la propriu (fulgerele si tunetele unei racoroase ploi de vara) si la figurat.
Deoarece gadget-urile mele m-au lasat balta, nefiind incarcate, va propun o inregistrare aparuta foarte prompt pe net unde il puteti vedea pe Steve in actiune.
Enjoy!

 
Steve Vai - Bucharest 1.11.2012

Steve Vai - Bucharest 1.11.2012


Si o piesa din concertul sustinut de Vai in toamna trecuta la București.
 
Muzica-Amatur

Alaltaieri(sambata 29 iunie) si-au serbat ziua nasterii:
Ian Paice(65ani)- muzician englez, tobar(de mana stanga) la Deep Purple, pe toata perioada existentei grupului, indiferent de fluctuatiile
din componenta(1968-1976 si 1984-prezent). Intre 1976 si 1984 a facut, pe rand, parte din trupele Paice Ashton Lord(alaturi de Tony Ashton,
Jon Lord, Bernie Marsden si Paul Martinez, cu care a scos albumul "Malice in Wonderland", in 1977), Whitesnake(impreuna cu un fost vocalist
Deep Purple-David Coverdale, formatie cu care a editat 4 albume) si Gary Moore Band(intre 1982-1984, cu 6 albume la activ). Intr-un rastimp
de aproape 45 de ani a colaborat cu diversi artisti, precum Boz Burrell(inaintea cooptarii acestuia in King Crimson), Eddie Hardin si Pete York(de
la Spencer Davis Group), Velvet Underground, Ken Hensley(de la Uriah Heep), George Harrison si Paul McCartney(fosti The Beatles), Jim Capaldi
(de la Traffic) sau Ian Gillan (Deep Purple) etc.
Iata-l pe Ian Paice, cu Deep Purple, in perioada de glorie, in concertul Live in Copenhagen, Denmark 1972.


Don Dokken (60ani)- vocalist norvegian de heavy metal, fondatorul trupei americane Dokken, in 1976, cu George Lynch- chitara
solo, Jeff Pilson- chitara bass si Mick Brown- tobe.
Sa-i urmarim pe cei de la Dokken in concertul Live in Philadelphia 1987.



Ieri(duminica 30 iunie) a fost aniversarea altor doi artisti:
Andy Scott(64ani)- muzician si compozitor galez, chitara solo si voce la grupul englez Sweet, din vara anului 1970(alaturi de Brian Connolly-
voce, Steve Priest- chitara bass si Mick Tucker- tobe). Majoritatea melodiilor de succes ale grupului au fost compuse de duo-ul Nicky Chinn si Mike
Chapman.
Am ales piesele "The Six Teens" si "Action".


Yngwie Malmsteen(50ani)- virtuoz chitarist suedez, compozitor si multi-instrumentist( chitara, chitara bass, clape, sitar, cello). Dupa spusele
sale, cariera muzicala i-a fost influentata de chitaristi ca Ritchie Blackmore, Uli Jon Roth sau Brian May( pe Jimi Hendrix il considera doar "cool",
datorita modului cum acesta isi distrugea si incendia chitarele, in concerte!). A cantat in trupe ca Steeler si Alcatrazz, iar ca artist solo are inregistrate
24 de albume de studio. Va recomand urmatoarea pelicula, "Trial by Fire- Live in Leningrad 1989", in component: Yngwie Malmsteen- chitara solo,
Joe Lynn Turner- voce, Jens Johansson- clape, Barry Dunaway- chitara bass si Anders Johansson- tobe.


Tuturor( mai bine mai tarziu..., ca-n titlu ;)), La multi ani!
 
Muzica-Amatur

Dati-mi voie sa fac si eu o urare prietenului de-o viata - cu exceptia celor 7 ani de-acasa :) - care mi-a repus paleta in mana dupa 20 de ani si care chiar daca nu ne delecteaza aici cu preferintele sale (de rusinos ce este), asculta alaturi de noi toata muzica buna a lumii, iar la petrecerile dintre ani ne cere "cu disperare" o manea, de care n-o sa aiba parte nici acum. Dedicatie speciala: Pink Floyd - Live at Pompeii din chiar anul in care a vazut pentru prima oara lumina lunii.

Happy birthday darksideofthemoon![/SIZE]
 
Muzica-Amatur

Brian Jones(decedat acum 44 de ani, in noaptea de 2 spre 3 iulie 1969).
Bill Wyman(chitara bass la The Rolling Stones) il caracteriza: "El a infiintat trupa. El a ales membrii. El a numit trupa. El a ales stilul muzicii
pe care s-o cantam...Foarte influent, foarte important si, apoi, incet s-a pierdut- foarte intelligent(IQ 135!)- pacat ca toate astea s-au risipit
si s-au dus". Leader necontestat al grupului, la inceputurile sale, Jones este descris de Charlie Watts(tobe la The Rolling Stones): "Brian a
jucat un rol esential in impingerea inainte a trupei. Keith(Richards- chitara solo la The Rolling Stones) si cu mine ne uitam la el si ziceam ca
e ticnit! Era o adevarata lupta pentru el sa ajungem pe scena, intr-un club, sa fim platiti cu o jumatate de coroana si sa fim cunoscuti ca o
trupa de rhythm & blues".
Pe masura ce, insa, dependenta de droguri si alcool devenea tot mai pregnanta, facand din el o persoana inchisa, retrasa sau, din contra,
cateodata, foarte agresiva, greu de suportat de catre colegi, influenta sa asupra celorlalti membri, ca si participarea la inregistrarea noilor
compozitii s-au diminuat pana cand, in 8 iunie 1969 a fost instiintat ca nu mai face parte din grup. In noaptea de 3 iulie a fost gasit de
prietena sa de-atunci, zacand pe fundul piscinei din curtea locuintei sale. Cu toate ca, legal, decesul a fost considerat " moarte prin accident",
s-au facut, ulterior, multe speculatii cu privire la o posibila asasinare a lui Jones, in urma unei incaierari, de catre ultima persoana cu care
s-a intalnit, un oarecare Frank Thorogood, muncitor constructor la proprietatea sa.
In memoria lui Brian Jones, Mick Jagger si colegii din The Rolling Stones( cu noul chitarist, tanarul de 20 de ani, Mick Taylor) au concertat
in Hyde Park, din Londra, pe 5 iulie 1969( concert oferit in postul #679/13 aprilie a.c.).
Pentru comemorarea de astazi, un tribut adus regretatului artist, prin doua piese in interpretarea grupului cu care a cunoscut consacrarea,
din perioada Brian Jones: "Paint It, Black" si "The Last Time".

Jim Morrison( mort acum 42 de ani, pe 3 iulie 1971)- solist vocal, compozitor si poet, principalul personaj din trupa americana The
Doors. Inca din tinerete a dezvoltat dependenta de alcool care a condus la decesul sau, survenit la Paris, la varsta de 27 de ani. S-a zvonit
ca ar fi murit de o supradoza de heroina insa, atata vreme cat nu s-a efectuat o autopsie, cauza exacta a mortii ramane, inca, neelucidata.
Datorita atat personalitatii sale cat si performantelor scenice a fost privit de critici si fani ca unul dintre cei mai imagistici, carismatici si
deschizator de drumuri vocalist , in istoria muzicii rock. Astfel, revista Rolling Stone l-a situat pe locul 47 in clasamentul " celor mai mari
100 cantareti ai tuturor timpurilor" iar revista Classic Rock i-a rezervat pozitia a 22-a in topul "celor mai mari 50 cantareti rock".
Jim era cunoscut ca "regele rock-ului orgasmic", dupa cum se auto-intitula.
Am ales din bogata sa contributie la istoria muzicii contemporane( alaturi de colegii din The Doors: Ray Manzarek-clape, John Densmore-
tobe si Robby Krieger- chitara): "Break On Through( To the Other Side)", "Riders on the Storm" si "Light My Fire".

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
 
Ultima editare:
Muzica-Amatur

AC/DC-Thunderstruck
- - - Actualizat - - -
AC/DC-Back in black
- - - Actualizat - - -
Curent alternativ sau .......continuu.....una din cele mai bune trupe rock din istorie...AC/DC
- - - Actualizat - - -
AC/DC-Who made who-Live in Detroit
 
(G3) Joe Satriani,Steve Vai,Yngwie Malmsteen - Voodoo Child (Live In Denver)

(G3) Joe Satriani,Steve Vai,Yngwie Malmsteen - Voodoo Child (Live In Denver)

 
Muzica-Amatur

Il comemoram astazi, 4 iulie, pe inca un membru al Clubului 27: Alan "Blind Owl" Wilson, care ar fi implinit 70 de ani. Conducatorul, solistul si compozitorul trupei americane de blues/boogie rock, Canned Heat, alaturi de Bob "The Bear" Hite- voce, fluier, muzicuta; Henry "The Sunflower" Vestine/Harvey "The Snake" Mandel- chitara solo; Larry "The Mole" Taylor- chitara bass si Adolfo "Fito" Parra- tobe.
Canned Heat a participat, in1969, la celebrul festival de la Woodstock, una din bucatile interpretate in acel concert, "Going Up the Country"(de pe albumul "Living the Blues", din 1968 ) fiind considerata imnul neoficial al festivalului. Un alt success remarcabil l-au inregistrat cu piesa "On the Road Again", de pe albumul editat in primavara lui 1968 si intitulat "Boogie With Canned Heat".
Alan Wilson a murit in data de 3 septembrie 1970, in urma unei intoxicatii acute cu barbiturice(s-a presupus ca a fost, de fapt, o sinucidere).
Iata cele 2 melodii despre care am amintit, mai sus.

Jeremy Spencer(65ani)- muzician englez, chitarist, pianist, percutionist, cunoscut ca facand parte din prima formula Fleetwood Mac, care
ii alatura pe Peter Green- chitara, voce; John McVie- chitara bass; Danny Kirwan- chitara, voce si Mick Fleetwood- tobe. Jeremy a activat in trupa din iulie 1967 si pana in februarie 1971, cand s-a alipit unui grup muzical religios, denumit "Children of God".
In continuare Fleetwood Mac(cu Jeremy in componenta), cu piesele "I'm Worried" si "Oh Well".

John Waite(61ani)- muzician englez, solist vocal la grupurile rock The Babys si Bad English. In afara celor 2 trupe, John a activat si ca artist solo, inregistrand, in anul 1984, un rasunator success cu bucata "Missing You", care a urcat pana pe primul loc al clasamentului Billboard Hot 100. Aceeasi performanta a inregistrat-o si 5 ani mai tarziu, in 1989, cu piesa "When I See You Smile", de aceasta data, insa, alaturi de Jonathan Caine- clape; Deen Castronovo- tobe; Neal Schon- chitara solo si Ricky Phillips- chitara bass, adica super-grupul Bad English.
Urmariti, mai jos, cele 2 melodii de top.
​
 
Ultima editare:
G3 – Satriani, Petrucci, Morse –Sao Paulo 2012

G3 – Satriani, Petrucci, Morse –Sao Paulo 2012

 
All Right Now – Slash, Brian May, Paul Rodgers

All Right Now – Slash, Brian May, Paul Rodgers

 
Joe Satriani -Unstoppable Momentum- lansat pe 07.05.13

Joe Satriani -Unstoppable Momentum- lansat pe 07.05.13


- - - Actualizat - - -
Joseph "Satch" Satriani (n. 15 iulie 1956 în Westbury, New York, SUA), poli-instrumentist american, faimos chitarist de rock instrumental, nominalizat la Premiile Grammy de mai multe ori. La începutul carierei, Satriani a lucrat ca instructor de chitara, iar unii elevi de-ai sai au ajuns nume importante ale muzicii rock. Satriani a fondat turneul G3, cânt?nd si cu mulți alți muzicieni.
?n 1988, Satriani a fost ales de catre Mick Jagger de la The Rolling Stones sa fie chitaristul celui de-al doilea turneu solo al sau. Mai târziu, în 1994, Satriani a devenit chitaristul trupei Deep Purple. Satriani a colaborat de asemenea cu o gama larga de chitariști aparținând mai multor genuri muzicale cum ar fi Steve Vai, John Petrucci, Eric Johnson, Larry LaLonde, Yngwie Malmsteen, Brian May, Patrick Rondat, Andy Timmons, Paul Gilbert, Adrian Legg și Robert Fripp în cadrul turneelor anuale G3.
Satriani este puternic influențat de simboluri ale muzicii ca Jimi Hendrix, Eric Clapton, Jimmy Page și Jeff Beck. Din 1988 Satriani folosește chitara Ibanez JS Series, vânduta în numar mare în magazine.
Nascut în Westbury, New York, Satriani începe sa cânte la chitara inca de la vârsta de 14 ani, fiind puternic influențat de moartea lui Jimmy Hendrix. Conform declarațiilor sale, Satriani a auzit oribila veste in timpul unui antrenament de fotbal, fapt care l-a facut sa renunțe la acest sport pentru a deveni chitarist.[1] In 1974, Satriani incepe sa studieze stilul de muzica jazz impreuna cu Billy Bauer și Lenny Tristano. Dupa o scurta perioada acesta începe sa predea lecții de chitara unuia dintre cei mai buni studenți ai sai Steve Vai. în același timp studiaza muzica la Five Towns College.
In 1978, Satriani se muta în Berkeley California pentru a urma o cariera in muzica. în tot acest timp el continua sa predea lecții de chitara unor nume precum Kirk Hammet de la Metallica, David Bryson de la Counting Crows, Kevin Cadogan de la Third Eye Blind, Larry LaLonde de la Primus si Possessed, Alex Skolnick din trupa Testament, Rick Hunolt (ex-Exodus), Phil Kettner de la L??z Rockit, Geoff Tyson de la T-Ride, Charlie Hunter și David Turin.
- - - Actualizat - - -
Cariera Muzicala[modificare]
Satriani își începe cariera muzicala în San Francisco într-o trupa numita The Squares. Mai apoi este invitat sa cânte în trupa Greg Kihn Band care se afla într-un moment critic al carierei, ?nsa a carei generozitate l-a ajutat pe Satriani sa își plateasca imensa datorie de la realizarea primului album.
?n 1987 cel de-al doilea album intitulat "Surfing With The Alien" aduce noi hituri la radio și este primul album instrumental care ajunge în topuri dupa mulți ani. în 1989 Satriani lanseaza albumul intitulat Flying in a blue dream, specul?ndu-se ca pentru crearea acestui album artistul a fost inspirat de moartea tatalui sau din același an. Cîntecul "One big rush" a fost folosit ca soundtrack pentru filmul lui Cameron Crowe, "Say anything...".
In 1992, Satriani lanseaza albumul "The extremist" care este apreciat de critici. Unul dintre cântecele de pe acest album intitulat "Summer Song" a avut mai multa popularitate și datorita firmei Sony, care a folosit cântecul pentru o campanie publicitara. în anul 1993, Satriani s-a alaturat trupei Deep Purple ca înlocuitor temporar al chitaristului Ritchie Blackmore în turneul japonez al trupei. Concertele au fost un succes, iar lui Satriani ii s-a oferit invitația de a ram?ne permanent în trupa Deep Purple, ?nsa acesta a refuzat oferta în detrimentul unei cariere solo și a unui contract semnat cu Sony. în anul 1966 Satriani pune bazele G3, un concert care avea la baza trei chitariști. Versiunea originala a acestui concert i-a avut la baza pe Satriani, Vai și Eric Johnson. Turneul G3 a continuat în mod periodic, cu Satriani ca singurul membru permanent. Pe lânga Vai și Johnson, alți chitariști de renume internațional au contribuit la acest proiect: Yngwie Malmsteen, John Petrucci, Kenny Wayne Shepherd, Robert Fripp, Andy Timmons, Uli Jon Roth, Michael Schenker, Adrian Legg, Paul Gilbert, Steve Morse si Steve Lukather. în anul 1988 Satriani lanseaza albumul "Crystal Planet", urmat de albumul " Engines of creation".
Anul 2000 pâna în prezent[modificare]

Satriani cantand in Chile, 2003.
?n 2002 Satriani lanseaza albumul "Strange beautiful music" iar in 2004 albumul "[[Is there love in space?]". în Mai 2005, Satriani include in turneu pentru prima oara și India, având concerte în orașe precum Calcutta, Mumbai sau Delhi. în 2006, Satriani lanseaza albumul "Super Colossal". Tot in acest an el va aparea ca susținator oficial al Little Kids Rock, o organizație non-profit care doneaza instrumente muzicale și ofera lecții gratuite pentru copiii din școlile Statelor Unite.
?n data de 7 august 2007, relansarea albumului "Surfing With the alien" va celebra cei 20 de ani trecuți de la lansarea acestuia din 1987. Urmatorul album initulat "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock va fi lansat în 1 aprilie 2008.[2] în 29 mai 2008, o noua trupa numita Chickenfoot a luat naștere, Satriani fiind chitaristul acestei trupe. împreuna cu Sammy Hagar, Michael Anthony, și toboșarul de la Red Hot Chili Peppers, Chad Smith Satriani a lansat albumul debut album în data de 5 iunie 2009. [3] Cel de-al doilea album al trupei Chickenfoot s-a numit "III"
?n 5 octombrie 2010, cel de-al 13-lea album Black Swans and Wormhole Wizards este lansat sub egida Joe Satriani. [4] Cel mai recent album al sau se numește "Unstoppable Momentum" și a fost lansat în 7 mai 2013.[5]
Stiluri și influențe[modificare]
Satriani este considerat un chitarist cu o tehnica aparte. De-a lungul carierei, acesta a abordat mai multe stiluri și tehnici, incluz?nd legatouri. înca de la început Satriani a fost influențat de artiști precum Jimi Hendrix, Eric Clapton, Jimmy Page, Ritchie Blackmore sau Jeff Beck.
Echipament[modificare]
Sub egida Ibanez Satriani a lansat mai multe chitari și amplificatoare pe care le folosește în fiecare concert. Câteva exemple de chitari Ibanez din seria Joe Satriani sunt: JS1000, JS1200, JS2400, JSBDG, sau JS20th. Pedalele folosite pentru efecte, includ firma Vox și cunoscuta pedala Wah-wah. Satriani a mai semnat un parteneriat cu Planet Waves pentru a crea o linie de pene și curele pentru chitara, infațiș?nd desene proprii.
Surse de inspirație[modificare]
Deseori Satriani face trimitere la anumite teme și povești ale genului science fiction. "Surfing with the Alien," "Back to Shalla-Bal," și "The Power Cosmic 2000" se refera la personajul Silver Surfer în timp ce "Borg Sex" are legatura cu Star Trek. Piesa "Crowd Chant" de pe albumul "Super Colossal", s-a numit inițial "Party on the Enterprise" . Acest cântec este folosit și ca o celebrare a golurilor în cadrul mai multor echipe de hockey sau fotbal din Statele Unite. Un alt cântec de pe "Super Colossal", "Redshift Riders", face referire la ideea ca în viitor, când oamenii vor putea calatori în tot universul, vor putea profita de efectul cosmologic si vor putea pivota pe lânga obiecte planetare de mari dimensiuni. .[6] Piesa "I just wanna rock" de pe albumul "Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock", povestește despre un robot care în fuga sa da peste un concert rock. [7]
Satriani se afla pe locul doi în topul celor mai nominalizați artiști, fara a câștiga niciodata. Acesta se afla la cea de-a 15-a nominalizare, pe locul ?nt?i fiind Brian McKnight cu 16 nominalizari.[8][9]
Discografie[modificare]
Not of This Earth (1986)
Surfing with the Alien (1987)
Flying in a Blue Dream (1989)
The Extremist (1992)
Time Machine (1993)
Joe Satriani (1995)
Crystal Planet (1998)
Engines of Creation (2000)
Strange Beautiful Music (2002)
Is There Love in Space? (2004)
Super Colossal (2006)
Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock (2008)
Black Swans and Wormhole Wizards (2010)
Unstoppable Momentum (2013)
sursa: Wikipedia
 
Muzica-Amatur

Deoarece astazi nu prea se-nghesuie lumea la tortul aniversar, va supun atentiei un fapt ce va avea loc peste exact 1 saptamana,
pe 15 iulie, si anume, implinirea a 40 de ani de la lansarea pe piata, sub egida casei de discuri Capitol, a albumului de studio,
cu numarul sapte, produs de Todd Rundgren si intitulat "We're an American Band", al grupului Grand Funk Railroad.
Inregistrat intre 12 si 15 iunie 1973 in studiourile Criteria din Miami, Florida albumul cuprinde 8 piese originale, scrise de Mark
Farner- voce, chitara solo, muzicuta si pian electric si Don Brewer- tobe, voce. Ceilalti componenti ai trupei erau Mel Schacher-
chitara bass si Craig Frost- clape. (In perioada de inceput, GFR a functionat ca un trio, Frost fiind cooptat, ca al patrulea membru,
in 1972, dupa 4 ani de la debut).
Va propun, in continuare, vizionarea unui concert Grand Funk Railroad, "Live in Los Angeles", din 1 iunie 1974, concert in care
intalnim si unele din piesele de success ale grupului:"Heartbreaker", "The Loco- Motion", piesa-titlu a albumului, mai sus, amintit
si "Inside Looking Out".

 
Trebuie să te autentifici sau să te înregistrezi pentru a răspunde aici.

Subiecte similare

Utilizatori care vizualizează acest subiect

Total: 1 (membri: 0, vizitatori: 1)
Back
Sus